Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor - Cluj

PARTENERI

http://www.clujust.ro/
http://baroul-cluj.ro
http://unbr.ro

TWITTER

  • Citeste despre Anunț pentru stagiarii de an II - ian.2012 - înscrieri la cursurile INPPA 2012: http://t.co/ZIEYgcKY
  • Citeste despre Anunț pentru stagiarii de an I - ian.2012: http://t.co/qvEFJgqz
  • Citeste despre Conferință Noul Cod Civil - organizată de Baroul Cluj și Curtea de Apel Cluj: http://t.co/rMTfY1o2
  • Citeste despre !! Obiecte pierdute !: http://t.co/urT07l2c
  • Citeste despre ! ! ! Anunţ important ! ! !: http://t.co/RObCnP0S
  • Citeste despre Hotărârea nr.147 de validare a dosarelor de înscriere la examenul de admitere în profesia de avoc... http://t.co/7byg66Tm
  • Citeste despre În atenţia stagiarilor de anul I: http://t.co/lCoJwgw
  • Citeste despre Conferinţe pe tema Noului Cod Civil: http://t.co/1HWW9K4
  • Citeste despre în atenţia stagiarilor de anul I: http://bit.ly/mQu4vM
  • Citeste despre av. Marius Harosa: http://bit.ly/kcPucj
Comunicare
06 Mai 2016

Statutul de refugiat

Statutul de refugiat

In urma evenimentelor ce au marcat prima jumatate a secolului al XX-lea si cele petrecute la ora actuala, comunitatea internationala, din motive umanitare, a inceput sa acorde atentie problemei persoanelor ce nu au/aveau protectia statelor de origine, denumite generic REFUGIATI.
Definirea termenului de refugiat a variat in functie perioada, insa datorita situatiei dificile a refugiatilor s-a ajuns la un consens general. Astfel asa cum a fost definit in Convenita de la Geneva din 1951 privind statutul refugiatilor, un refugiat este: “o persoana care in urma unor evenimente si unor temeri justificate de a fi persecutata datorita rasei, religiei, nationalitatii, apartenentei la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se afla in afara tarii a carei cetatenie o are si care nu poate sau, datorita acestei temeri, nu doreste protectia acestei tari; sau care, neavind nici o cetatenie si gasindu-se in afara tarii in care avea resedinta obisnuita ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorita respectivei temeri, nu doreste sa se reintoarca.”
In cazul unei persoane care are mai multe cetatenii, “expresia tara a carei cetatenie o are”
vizeaza fiecare dintre tarile a caror cetatenie o are. Nu va fi considerata ca lipsita de protectia
tarii a carei cetatenie o are orice persoana care, fara un motiv valabil intemeiat pe o teama
justificata, nu a solicitat protectia uneia dintre tarile a caror cetatenie o are.
In timp ce definitia din Conventia privind statutul refugiatilor a fost utilizata de catre organizatiile internationale, precum Organizatia Natiunilor Unite (ONU), termenul este adesea inteles si folosit gresit, traducerea in fiecare limba fiind inconstanta. Mass –media, de exemplu, confunda de multe ori termenul de refugiati cu oamenii care migreaza din motive economice, numiti “migranti economici” si persoanele persecutate care au fost obligate sa isi paraseasca casa din aceleasi motive ca si refugiatii insa nu isi parasesc tara acestia fiind cunoscuti sub denumirea de “persoane deplasate intern”.
Un “migrant economic” este o persoană care a emigrat dintr-o regiune la alta pentru a căuta o îmbunătățire a nivelului de trai, deoarece condițiile de viață sau oportunitățile de angajare în propria regiune migrantului nu sunt stabile. ONU utilizeaza termenul de muncitor migrant.Termenul de migrant economic este adesea confundat cu cel de refugiat, cu toate acestea, migranții economici se deplaseaza din cauza turbulențelor economice, nu din cauza fricii de persecuție pe bază de rasă, religie sau etnie.
O persoană deplasată intern (IDP) este o persoană care a fost forțata să fugă din casa ei pentru același motiv ca un refugiat, dar rămâne în propria sa țară și nu a traversat o frontieră internațională. Spre deosebire de refugiați, persoanele strămutate nu sunt protejate de dreptul internațional sau nu sunt eligibile pentru a primi mai multe tipuri de ajutor. Pe măsură ce natura războiului s-a schimbat în ultimele câteva decenii, tot mai multe conflicte interne înlocuind războaiele între țări, numărul persoanelor strămutate intern a crescut în mod semnificativ.

O persoană este considerată refugiat în înţelesul Convenţiei din 1951, în măsura în care îndeplineşte criteriile conţinute în definiţie. Prin urmare, recunoaşterea statutului său de refugiat nu o face refugiat, ci o declară ca atare. Ea nu devine refugiat ca rezultat al recunoaşterii, ci este recunoscuta ca atare, fiindcă este un refugiat.
Determinarea statutului de refugiat este un proces ce se derulează în două etape. În prima etapă se stabilesc faptele relevante ale cazului, iar in cea de-a doua se aplică faptelor astfel stabilite definiţiile din Convenţia din 1951 şi Protocolul din 1967 privind statutul refugiatilor incheiat la New York.
Conform Articolului 1 A (2) din Convenţia din 1951, termenul "refugiat" se va aplica oricărei persoane care: "În urma unor evenimente petrecute înainte de 1 ianuarie 1951 şi unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniei politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, neavând nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care avea reşedinţa obişnuita ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă".
Interpretarea termenilor
"Evenimente petrecute înainte de 1 ianuarie 1951".
După adoptarea Protocolului din 1967 această dată şi-a pierdut mult din semnificaţia practică. O interpretare a cuvântului "evenimente" nu mai prezintă interes decât pentru un mic număr de state.
Cuvântul "evenimente" nu este definit in Convenţia din 1951, dar a fost înţeles ca reprezentând "întâmplări de importanţă majoră" ce au provocat modificări teritoriale sau profunde schimbări politice şi persecuţii sistematice care au avut loc şi care nu sunt decât efectul schimbărilor anterioare. Data limită se referă la acele evenimente în urma cărora o persoană a devenit refugiat şi nu la data la care o persoană a devenit refugiat şi nici la data la care aceasta şi-a părăsit ţara. Un refugiat poate să-şi fi părăsit ţara înainte sau după această dată, cu condiţia ca temerea sa de persecuţie să se datoreze unor "evenimente" desfăşurate înainte de data limită sau efectelor produse la o dată ulterioară ca rezultat al acelor evenimente.
“Temere bine întemeiată de a fi persecutat"
Expresia "... unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată" este cheia definiţiei. Ea reflectă poziţia autorilor săi cu privire la principalele elemente constitutive ale noţiunii de refugiat.
Ea înlocuieşte metoda iniţială de a defini refugiaţii prin categorii (adică persoane de o anumită origine ce nu se bucură de protecţia ţării lor) prin crearea conceptului general de "temere" pentru motive bine întemeiate. Noţiunea de temere fiind subiectivă, definiţia implică prezenţa unui element subiectiv la persoana care solicită să fie recunoscută ca refugiat. De aceea, determinarea statutului de refugiat va consta mai mult în evaluarea declaraţiilor solicitantului decât în judecarea situaţiei existente în ţara sa de origine.
Elementului “temere” - care este o stare de spirit şi o condiţie subiectivă - îi este adăugat calificativul "bine întemeiată". Rezultă că statutul de refugiat nu este determinat doar de simpla existenţă a unei stări de spirit a celui în cauză, ci şi de situaţia obiectivă pe care se bazează aceasta. Termenul "temeri bine întemeiate" conţine deci atât un element subiectiv cât şi unul obiectiv, iar pentru determinarea existenţei unei temeri bine întemeiate trebuie luate în consideraţie ambele elemente.
"datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau a opiniei politice"
Rasa. În contextul prezent, rasa trebuie înţeleasă în sensul său cel mai larg, pentru a include toate felurile de grupări etnice la care ne referim ca "rase" în limbajul comun. Frecvent, această noţiune va implica, de asemenea, apartenenţa la un grup social specific de descendenţă comună, ce formează o minoritate în cadrul unei populaţii majoritare. Discriminarea din motive de rasă este condamnată universal, ca una din cele mai flagrante violări ale drepturilor omului. De aceea, discriminarea rasială reprezintă un element important în determinarea existenţei persecuţiei.
Religia. Declaraţia universală a drepturilor omului şi Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice proclamă dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie, drept ce include atât libertatea unei persoane de a-şi schimba religia şi convingerile cât, şi libertatea sa de a-şi manifesta religia şi convingerile sale deopotrivă în public şi în particular, prin educaţie, practicare, cult şi ritualuri.
Persecuţia din "motive de religie" poate lua diferite forme, de exemplu, interzicerea apartenenţei la o comunitate religioasă, de a practica un cult în public sau în particular, de a da sau primi educaţie religioasă, sau aplicarea de măsuri grave de discriminare faţă de persoane deoarece îşi practică religia sau aparţin unei anumite comunităţi religioase.
Naționalitatea. În acest context, termenul "naţionalitate" nu trebuie înţeles numai ca "cetăţenie". El se referă, de asemenea, la apartenenţa la un grup etnic sau lingvistic şi, uneori, se poate suprapune termenului de "rasă". Persecuţia din motive de naţionalitate poate consta în motive ostile şi măsuri prejudiciabile dirijate împotriva unei minorităţi naţionale (etnică, lingvistică) şi, în unele circumstanţe, faptul de a aparţine unei astfel de minorităţii poate conduce, prin el însuşi, la temerea bine întemeiată de persecuţie.
Un anumit grup social se referă la oameni care împărtășesc un fundal similar, obiceiuri sau statut social. Această categorie se suprapune adesea cu persecuția bazată pe una dintre celelalte patru motive. S-a aplicat familiilor capitaliștilor, proprietarilor de terenuri, homosexualilor, antreprenorilor sau foștilor membri ai armatei.
Opinie politică se referă la idei care nu sunt tolerate de către autorități, inclusiv opiniile critice aduse politicii și metodelor guvernamentale. Acestea includ opiniile atribuite indivizilor ( adică, autoritățile cred că o persoană are o anumită opinie politică ), chiar dacă individul nu are, de fapt, aceasta opinie. Indivizii care ascund opiniile lor politice si fug din tarile lor, ar putea beneficia de statutul de refugiat în cazul în care pot demonstra că opiniile lor sunt susceptibile să ii supună persecuției dacă se vor întoarce acasă.
Definiția intră în joc atunci când țările și organizațiile încearcă să stabilească cine este și cine nu este refugiat. Solicitanții de azil, cei care caută să obțină statutul de refugiat intr-un alt stat, trebuie sa demonstreze in mod individual ca temerea si persecutia sunt intemeiate. Acestia vor fi supusi unor proceduri legale in tara gazda pentru a decide daca se califica pentru statutul de refugiat. Cu toate acestea in timpul unei emigrari in masa este posibil ca o tara gazda sa nu poata efectua o verificare individuala a indivizilor, astfel ca o determinare “grup” a statutului poate fi declarată, prin care fiecare civil este considerat refugiat, în lipsa unor dovezi contrare.
Conventia din 1951 contine un numar de drepturi si obligatii, ale refugiatilor fata de tara lor gazda. Piatra de temelie a Conventiei din 1951 consta in “Principiul Neexpulzarii” prevazut la articolul 33. Potrivit acestui principiu, un refugiat nu poate fi trimis intr-o tara unde el se confruntă cu amenințări grave la adresa vieții sau libertatii sale. Acest principiu nu poate fi invocat de refugiatii care sunt considerati in mod rezonabil un pericol pentru securitatea tarii, sau care au comis crime deosebit de grave si sunt un pericol pentru comunitate.
Alte drepturi care sunt prevazute de Conventia de la Geneva din 1951